„Într-o zi Sfânta de Paște am aflat că o persoana extrem de draga sufletului meu – doamna Lucia Moraru – The President cum ii plăcea sa i se spună uneori la Radio – a plecat la Ceruri, spre Lumina. Nu am cuvinte! … Abia așteptam să o revăd, când urma sa ajungem pe la București. Și de ziua ei, pe 2 mai, i-am promis ca vom trece sa o îmbrățișam….Vom trece…însă nu acasă,…ci acolo unde mergeam des cu ea … la Marinuș.Doamna Lucia (din respect nu puteam să-i spun pe nume, chiar dacă se supară des pe mine) mi-a fost ca o a doua mamă. La Radio, mă dojenea când nu eram atentă, dar imediat mă și îmbrățișa, mă lua peste tot cu ea și chiar ne-a găzduit de foarte multe ori acasă la ea…unde ne aștepta cu fel de fel de mâncăruri pregătite chiar de ea. Iar când au murit părintii mei…ea mi-a fost alături moral și a contat foarte mult.Drum bun Lucia…Nu te voi uita niciodată!!!!!”, a scris Elena Postelnicu.
Lucia Popescu, om de radio, și monstrul sacru al teatrului și cinematografiei Marin Moraru s-au cunoscut într-un tren care-i ducea la munte. Erau studenți amândoi și mergeau într-o tabără școlară de iarnă. A fost începutul unei povești ce avea să dureze o jumătate de secol, până la moartea lui.
