Potrivit aceluiași index, scorul general al stării de bine a angajaților a ajuns la 70,3 puncte din 100, ceea ce plasează România într-o zonă de „siguranță moderată”. Specialiștii avertizează însă că acest nivel ascunde riscuri importante, în condițiile în care schimbările de leadership, volumul de muncă ridicat sau instabilitatea economică pot genera rapid dezechilibre majore în rândul salariaților.
Analiza arată că, în 2025, 41% dintre angajați au reușit să își mențină un nivel rezonabil de echilibru la locul de muncă, în timp ce 25% s-au aflat într-o zonă de risc psihologic și burnout. Doar 30% dintre respondenți au indicat o stare de mulțumire ridicată, definită prin relații sănătoase, autonomie, claritate și percepția de corectitudine în mediul profesional.
Principalele surse de epuizare identificate sunt volumul mare de muncă, indicat de 23,3% dintre angajați, presiunea constantă a termenelor limită, menționată de 19,6%, lipsa echilibrului dintre viața personală și cea profesională, cu 16,4%, și absența feedbackului, cu 9,1%. În aproape toate segmentele analizate, șeful direct apare ca factor determinant al stării de bine, cu o pondere de 19,3%.
“Dincolo de cifre, indexul arată cum este trăită munca în România în 2025: ca un sistem de presiuni, adaptări și compromisuri pe care oamenii îl gestionează zi de zi cu un efort mult mai mare decât se vede la suprafață. Indexul Stării de bine a angajaților români măsoară calitatea reală a relației dintre angajat și organizația în care lucrează – cât de corecte sunt regulile, cât de clare sunt așteptările, câtă autonomie există și cât de mult sprijin primesc oamenii atunci când lucrurile devin dificile. Vedem foarte clar un proces de uzură organizațională.
Oamenii nu vorbesc despre beneficii, ci despre corectitudine, despre respect, despre șefi care ascultă și despre libertatea de a-și organiza munca fără micro-management. Limbajul este adesea emoțional și uneori dur, ceea ce ne arată că aceste teme sunt trăite ca probleme morale, nu doar ca disfuncții procedurale. Când angajații spun „să nu se mai aranjeze concursurile” sau „șefii să ne trateze ca oameni”, ei vorbesc despre nevoia fundamentală de echitate și demnitate în muncă”, spune Marian Marcu, Managing Partner Novel Research.
Pe fondul acestor date, autoritățile analizează introducerea unor obligații suplimentare pentru angajatori în ceea ce privește prevenirea epuizării profesionale. Potrivit unui proiect, citat de tabu.ro, angajatorii vor fi obligați să își informeze salariații cu privire la riscurile de burnout și la metodele de prevenire a acestuia.
De asemenea, firmele cu peste 50 de salariați vor trebui să elaboreze anual un plan de prevenire a epuizării profesionale, care să includă o evaluare internă specifică și un mecanism intern confidențial și accesibil pentru sesizarea riscurilor și a situațiilor de suprasolicitare profesională. În mod opțional, prin contractul colectiv de muncă, angajatorii vor putea acorda anual un concediu plătit pentru refacere profesională și/sau vor putea suporta costurile unor pachete de sprijin psiho-emoțional pentru angajați.
Inițiativa legislativă urmărește să creeze un cadru normativ distinct pentru prevenirea epuizării profesionale, cunoscută sub termenul de „burnout”. Fenomenul este definit ca fiind în legătură directă cu stresul cronic la locul de muncă, în conformitate cu definiția Organizației Mondiale a Sănătății, în condițiile în care legislația muncii din România nu conține în prezent o reglementare explicită în acest domeniu.
