Inițiatorii susțin că, sub conducerea lui Bolojan, educația ar fi intrat într-o perioadă de austeritate severă, iar studenții ar fi transformați în „victime colaterale” ale ajustărilor bugetare. Moțiunea acuză lipsa sprijinului financiar, reducerea burselor și limitarea facilităților.
Moțiune simplă depusă împotriva lui Ilie Bolojan, ministru interimar al Educației
„În ultimii ani, România a reușit o performanță rară, a vorbit constant despre viitor, în timp ce a tăiat metodic exact din generația care ar trebui să-l construiască. Elevii și studenții sunt invocați în discursuri, dar eliminați din bugete. Lăudați în campanii, dar abandonați în politici publice. Sub conducerea ministrului interimar al Educației, domnul Ilie Bolojan, educația a intrat într-o zonă periculoasă de austeritate fără protecție, reformă fără sprijin, responsabilitate fără asumare.
Ilie Bolojan știe, oficial și documentat, cât costă să fii student în România. Datele publice arată că un student are nevoie de peste 2.000 de lei lunar pentru a putea rămâne în sistemul educațional. Nu pentru confort, nu pentru distracție, ci pentru mâncare, cazare, transport și materiale de studiu. Cu toate acestea, sub mandatul ministrului interimar, bursele acoperă mai puțin de jumătate din necesarul minim, fondurile pentru burse au fost reduse, facilitățile de transport au fost limitate, sprijinul statului este acordat doar 9 luni pe an, de parcă viața ar fi suspendată în vacanță.
Grupul PACE acuză Guvernul Bolojan: „Știm cât costă educația, dar nu o plătim”
Diferența dintre cât costă viața și cât oferă statul este împinsă, cu nonșalanță, în spatele studenților și al familiilor lor. Este o politică simplă: știm cât costă educația, dar nu o plătim. Ni se spune că este austeritate, că nu sunt bani, că trebuie strânsă cureaua. Curios este că această curea este strânsă mereu în același loc, pe stomacul studenților. Niciodată pe birocrație, niciodată pe ineficiență, niciodată pe privilegiile administrative. Sub conducerea actuală, educația este tratată ca o cheltuială incomodă, nu ca o investiție strategică. Iar când educația este tăiată, nu se face economie, se face export de inteligență.
Abandonul universitar este efect colateral sau politică tacită? Ministerul Educației pare să accepte tacit ideea că unii studenți vor abandona, alții vor pleca din țară, iar restul se vor descurca. Aceasta nu este o strategie, este o renunțare administrativă. Fiecare student care abandonează nu este un cost evitat, ci o pierdere pentru stat. Fiecare tânăr care pleacă nu este mobilitate europeană, ci eșec național”, se arată în moțiunea simplă.
Statul cunoaște costurile reale ale vieții de student, se arată în document, dar nu le acoperă. Autorii afirmă că bursele sunt insuficiente, iar sprijinul acordat doar nouă luni pe an nu reflectă realitatea costurilor. Documentul acuză și faptul că abandonul universitar ar fi tratat ca o consecință acceptabilă, iar lipsa unui ministru cu mandat deplin ar afecta grav sistemul.
„Studenții afectați de aceste politici nu sunt interimari”
„Domnul Ilie Bolojan este ministru interimar. Dar studenții afectați de aceste politici nu sunt interimari. Ei pierd ani de viață, nu mandate. Interimatul nu este o scuză pentru lipsa de viziune, nu este un certificat de imunitate politică, nu suspendă responsabilitatea față de o generație întreagă
Senatul României constată că, sub mandatul ministrului interimar al Educației, domnul Ilie‑Gavril Bolojan, studenții au fost tratați ca variabilă de ajustare bugetară. Sprijinul social pentru educație a fost redus într-un context inflaţionist, accesul la educație a devenit tot mai dependent de venitul familiei, iar viitorul a fost amânat în numele prezentului contabil”, mai scrie în document.
Moțiunea solicită recunoașterea costurilor reale ale vieții de student, reanalizarea sistemului de burse, introducerea unui mecanism de protecție pentru studenții vulnerabili și încetarea politicilor de austeritate aplicate fără măsuri compensatorii.
Senatul urmează să stabilească data dezbaterii moțiunii, care, deși nu produce efecte juridice directe, are rolul de a genera responsabilitate politică și de a semnala problemele din sistemul educațional.
