Primul pas oficial către aderare a fost făcut în 1995, când România a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană. Procesul a intrat într-o etapă importantă în 1999, când liderii Consiliului European, reuniți la Helsinki, au aprobat deschiderea negocierilor cu mai multe state candidate, inclusiv România.
Negocierile au fost deschise în anul 2000 și s-au desfășurat pe parcursul a patru ani. În decembrie 2004, reuniunea Consiliului European a marcat finalizarea negocierilor de aderare, un moment simbolic care a subliniat angajamentul României pentru îndeplinirea criteriilor de aderare stabilite de Uniune.
Tratatul de aderare a fost semnat pe 25 aprilie 2005, în cadrul unei ceremonii oficiale organizate la Luxemburg, țara care deținea în acel moment președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Din partea României, semnatarii tratatului au fost președintele Traian Băsescu, prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu, ministrul de Externe Mihai Răzvan Ungureanu și negociatorul-șef Leonard Orban.
Tratatul de aderare a consfințit parcursul european al României, fiind rezultatul eforturilor comune ale autorităților române și ale societății în ansamblu, care au susținut alinierea țării la valorile și standardele europene.
Aderarea României la Uniunea Europeană a adus numeroase beneficii, printre care accesul la fonduri europene, libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor, precum și integrarea într-un spațiu economic și politic stabil. În același timp, procesul a impus României să adopte reforme profunde în domenii precum justiția, economia și administrația publică.
Pe parcursul acestor 18 ani, România a înregistrat progrese semnificative în modernizarea infrastructurii, creșterea investițiilor străine și consolidarea statului de drept.
