Până acum, toți copacii erau împărțiți în două categorii: lemn de esență moale, precum cel al pinilor și brazilor, și lemn de esență tare, întâlnit la stejari și arțari. Descoperirea acestui tip nou de lemn ar putea avea un impact major asupra soluțiilor pentru combaterea schimbărilor climatice, prin captarea și stocarea dioxidului de carbon (CO₂), conform Live Science.
„Arborele lalea” – performanță excepțională în captarea carbonului
„Arborele lalea” este un lider natural în captarea CO₂ din atmosferă, un factor cheie în lupta împotriva schimbărilor climatice. În zonele din centrul Atlanticului, pădurile dominate de această specie stochează mult mai mult carbon decât pădurile populate de alte specii, în unele cazuri de până la șase ori mai mult. Copacul este deja folosit în numeroase plantații din Asia de Sud-Est și SUA pentru capacitatea sa de a capta eficient carbonul.
Această specie, împreună cu ruda sa apropiată, arborele lalea chinezesc (Liriodendron chinense), are o istorie evolutivă de milioane de ani, supraviețuind unor schimbări majore în nivelurile atmosferice de CO₂. Totuși, structura chimică a acestui copac rămânea în mare parte necunoscută până la recentele cercetări care au schimbat complet percepția asupra lui.
Tehnici de analiză inovatoare relevă lemnul „mijlociu”
Oamenii de știință de la Universitatea Cambridge au folosit tehnici avansate de microscopie electronică pentru a studia structura lemnului arborelui lalea. Metodele tradiționale de analiză ignorau diferențele dintre lemnul uscat și cel viu, ceea ce afecta exactitatea observațiilor. Însă, noua metodă, ce menține lemnul umed, a permis cercetătorilor să vadă structura sa în timp real și în condiții naturale, dezvăluind un tip de lemn intermediar, diferit de lemnul de esență tare și moale.
Structura lemnului arborelui lalea s-a dovedit a fi unică, cu macrofibrile – componente cheie ale celulozei – având un diametru de aproximativ 22 nanometri (nm). Aceasta reprezintă o valoare intermediară între macrofibrilele din lemnul de esență tare (aproximativ 16 nm) și cel de esență moale (28 nm), motiv pentru care cercetătorii au propus o nouă categorie: „lemn mijlociu”.
Implicațiile evolutive ale descoperirii
În studiul lor asupra evoluției lemnului, cercetătorii au descoperit că macrofibrilele au variat semnificativ de-a lungul timpului. Speciile străvechi, precum Amborella trichopoda, aveau macrofibrile mari de 28 nm, sugerând că lemnul de esență moale a apărut mai devreme decât cel de esență tare, cu trecerea către esența tare apărând probabil în perioada evoluției magnoliilor.
Fiind o rudă apropiată a magnoliei, arborele lalea nu s-a încadrat perfect în niciuna dintre cele două categorii existente. Astfel, apariția lemnului mijlociu în acest copac poate fi legată de adaptările evolutive la schimbările de CO₂ de acum milioane de ani. O scădere a nivelului de CO₂ atmosferic ar fi putut determina arborele să dezvolte o structură mai eficientă pentru stocarea carbonului, ceea ce explică performanța sa excepțională în captarea CO₂.
Lemnul mijlociu – o armă împotriva schimbărilor climatice?
Descoperirea „lemnului mijlociu” în structura arborelui lalea ridică întrebări importante despre potențialul altor specii de copaci de a contribui la combaterea schimbărilor climatice. Cercetătorii explorează acum dacă acest tip de lemn unic este un factor determinant al capacității sale de a sechestra carbonul și investighează dacă există alte specii de copaci cu proprietăți similare.
Această descoperire poate schimba modul în care privim și clasificăm copacii, oferindu-ne o nouă categorie și posibilități noi în eforturile noastre de a aborda criza climatică.
