Un adevărat paradox a fost dezvăluit de un studiu recent: persoanele care se tem excesiv de boli grave și care frecventează mai des medicii pentru a-și verifica sănătatea, par să aibă o durată de viață mai scurtă în comparație cu cei care nu sunt atât de precauți. Acest fenomen ridică semne de întrebare cu privire la impactul negativ al anxietății excesive legate de sănătate asupra longevității.
Tulburarea de anxietate de boală, cunoscută și sub numele de ipohondrie, este o afecțiune caracterizată prin îngrijorări excesive legate de sănătate. Persoanele care suferă de această afecțiune se confruntă cu temeri iraționale referitoare la anumite boli, chiar și atunci când rezultatele examenelor fizice și analizelor de laborator sunt normale. Unii indivizi ipohondri tind să schimbe frecvent medicii în căutarea unor răspunsuri sau reasigurări constante, în timp ce alții evită complet îngrijirea medicală din frica de a găsi ceva negativ.
„Mulți dintre noi suntem ușor ipohondri. Dar există și persoane aflate la cealaltă extremă a spectrului, care trăiesc într-o stare perpetuă de îngrijorare, suferință și meditație cu privire la faptul că suferă de o boală gravă”, a declarat Dr. Jonathan E. Alpert de la Montefiore Medical Center din New York.
Persoanele cu această tulburare suferă și „este important să o luăm în serios și să o tratăm”, a spus medicul, deși nu a fost implicat în noul studiu.
Pentru a scăpa de această afecțiune, oamenii pot merge la terapie cognitiv-comportamentală, pot încerca tehnici de relaxare, educație și, uneori, medicamente antidepresive.
O cercetare arată că persoanele cu acest diagnostic au un risc crescut de deces atât din cauze naturale, cât și nenaturale, în special sinucidere. Stresul cronic și impactul acestuia asupra organismului ar putea explica o parte din această diferență, au scris autorii.
Cum pot cutremurele produce pepite de aur. Studiul care arată efectele surprinzătoare ale seismelor
Studiul care arată cum își scurtează ipohondrii durata vieții
Publicat recent în revista JAMA Psychiatry, studiul suedez a abordat „o lacună clară în literatura de specialitate”, a declarat David Mataix-Cols de la Institutul Karolinska din Suedia, care a condus cercetarea.
Oamenii de știință au analizat comportamentul a 4.100 de persoane diagnosticate cu ipohondrie și apoi au comparat datele cu 41.000 de persoane similare ca vârstă, sex și județ de reședință. Ei au folosit o măsurătoare numită ani-persoană, care ține cont de numărul de persoane și de perioada în care au fost urmărite.
Ratele generale de deces au fost mai mari la persoanele cu ipohondrie, 8,5 față de 5,5 la 1.000 de ani-persoană. Persoanele cu această afecțiune au murit mai tinere decât celelalte, cu o vârstă medie de 70 de ani față de 75 de ani. Riscul lor de deces din cauza bolilor circulatorii și respiratorii a fost mai mare. Cancerul a fost o excepție; riscul de deces a fost aproximativ același.
Cu toate acestea, Dr. Jonathan E. Alpert care conduce consiliul de cercetare al Asociației Americane de Psihiatrie, spune că este greu să trimiți un astfel de pacient către profesioniști în domeniul sănătății mintale.
„Este nevoie de mult respect și de sensibilitate transmisă pacienților că acest lucru în sine este un fel de afecțiune, că are un nume. Și, din fericire, există tratamente bune”, a spus doctorul.
