Vom analiza împreună câteva raționamente pro și contra ale preceptului că păcatele se transmit de la străbuni la urmași.
În scrierea „Sfaturi și îndemnuri”, găsim ideea propagată de Arsenie Boca, supranumit Sfântul Ardealului. Acesta a spus care sunt cele trei păcate ce se transmit mai departe, până la a treia generație. Iată pasajul care înglobează explicația sa:
„Păcatul cel mai mare este răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu; atinge prima generație și se nasc orbi. Păcatele bunicilor și străbunicilor ca fumatul, băutura, curvia, atinge a treia generație. Să ne cunoaștem străbunicii și să ne rugăm pentru ei.”
De această idee se agață și astăzi unii oameni care duc o viață grea și li se pare nedrept ceea ce trăiesc. În loc să se întrebe dacă sunt responsabili de propriile suferințe, preferă să dea vina pe generațiile anterioare.
Să nu crezi că este o vorbă inventată de românii care încearcă să găsească scuze pentru tot ce li se întâmplă rău! Se pare că așa procedau oamenii și în vremurile străvechi, pe când profetul Iezechiel și-a scris cartea biblică. Acesta a transmis poporului său că Dumnezeu nu încurajează perpetuarea acestei idei și le-a explicat tuturor că un copil nevinovat nu va plăti pentru greșeala părintelui său, cum nici invers nu este valabilă ipoteza:
„Și a mai fost cuvântul Domnului către mine și mi-a zis:
Pentru ce spuneți voi în țara lui Israel pilda aceasta și ziceți: Părinții au mâncat aguridă și copiilor li s-au strepezit dinții?
Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot așa este de adevărat că pe viitor nu se va mai grăi pilda aceasta lui Israel.
Că iată toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul tatălui, tot așa și sufletul fiului; sufletul care a greșit va muri.” (Iezechiel, 18: 1-4)
Cartea lui Iezechiel ne trimite cu gândul la cea mai nefastă perioadă a istoriei evreilor, perioadă în care Ierusalimul a fost distrus și poporul a fost deportat în Babilon. Atunci oamenii se gândeau că toate relele sunt, de fapt, consecințele păcatelor transmise din generație în generație. Totuși, adevărul este altul, potrivit cuvântului lui Dumnezeu:
„Dar veți zice: Pentru ce fiul să nu poarte nedreptatea tatălui său? Pentru că fiul a făcut ceea ce era drept și legiuit și toate legile Mele le-a ținut și le-a împlinit; de aceea va trăi.
Ce probleme dentare moștenesc copiii de la părinți. Un stomatolog explică
Sufletul care păcătuiește va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, și tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa.
Dar dacă cel rău se întoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a făcut și păzește toate legile Mele și face ceea ce e bun și drept, el va trăi și nu va muri.
Nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi făcut, ci va trăi pentru dreptatea pe care va fi făcut-o.” (Iezechiel 18: 19-22)
Totuși, aceste două pasaje din „Iezechiel” se află în contradicție cu o altă idee din „Ieșirea – a doua carte a lui Moise”, în care este redat glasul lui Dumnezeu, care a rostit cele 10 porunci:
„Atunci a rostit Domnul înaintea lui Moise toate cuvintele acestea și a zis:
Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ!
Să nu te închini lor, nici să le slujești, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea și al patrulea neam,
Și Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.” (Ieșirea 20: 1,4,5)
Potrivit acestor cuvinte, tot din Biblie, Dumnezeu ar pedepsi copiii celor care se răzvrătesc împotriva Sa, exact cum a spus și părintele Arsenie Boca. De aici am putea înțelege că acesta este singurul păcat care se transmite din generație în generație, tocmai pentru că ideile greșite despre divinitate pot fi sădite de către părinți în mintea copiilor.
Totuși, fiecare om are posibilitatea de a distinge între bine și rău și de a evita să perpetueze greșelile văzute la ceilalți membri ai familiei.
„Iar de i s-a născut un fiu, care, văzând păcatele, văzând toate câte le-a făcut tatăl său, el se păzește și nu face nimic asemenea; (…)Acest om nu va muri pentru nedreptățile părintelui său, ci în veci va trăi.” (Iezechiel 18: 14, 17)
Din același capitol 18, al lui Iezechiel, aflăm că nici părinții nu vor plăti pentru păcatele copiilor în cazul în care s-au străduit să îi învețe de mici diferența dintre bine și său. Dacă nu au fost un exemplu negativ pentru pruncii lor, atunci nu au de ce să primească o pedeapsă pentru alegerile lor greșite.
Aceeași idee este subliniată și într-un alt capitol din Biblie:
„Dumnezeu a dat poruncă ca „părinții să nu fie pedepsiți cu moartea pentru vina copiilor și nici copiii să nu fie pedepsiți cu moartea pentru vina părinților; ci fiecare să fie pedepsit cu moartea pentru păcatul său.” (Deuteronomul 24,16).
Dumnezeu pedepsește copiii pentru păcatele părinților?
Expresia „Dumnezeu pedepsește copiii” poate fi folosită doar în cazul în care aceștia repetă păcatele părinților. Practic, plătesc pentru greșelile lor, pentru că nu au avut tăria de caracter de a se desprinde de exemplul negativ din familie. Interesant, nu? Se poate spune că expresia a fost scoasă din context și că de aceea au ajuns unii oameni să creadă că orice greșeală a unui adult poate afecta parcursul generațiilor următoare, chiar dacă ele nu mai calcă strâmb.
„Efectul unei generații păcătoase este acela că păcatul prinde rădăcini atât de adânci, încât este nevoie de mai multe generații pentru a fi eliminat. Așadar, expresia „Dumnezeu pedepsește copiii” este un alt fel de a spune că fiii repetă păcatele părinților.”, a concluzionat Pr. Dr. Ioan-Lucian Radu într-un articol publicat pe doxologia.ro.
