Sfântul Ioan Scărarul este cunoscut şi sub numele de Ioan Sinaitul, datorită faptului că a fost egumen la Mănăstirea Sinai. Numele de „Scărarul” vine de la principala sa operă, „Scara”, unul dintre cele mai valoroase tratate ascetice răsăritene.La vârsta de 16 ani a fost primit la Mănăstirea Sinai. La 20 ani a fost călugărit de stareţul şi părintele său duhovnicesc Martirie. După încă 19 ani petrecuţi sub îndrumarea părintelui său, Sfântul Cuvios Ioan Scărarul a petrecut alţi 21 de ani în pustnicie, la mică distanţă de mănăstire, pustiul Tola devenind casa sa.Între multele sale osteneli se aflau şi acestea: „mânca la masa sa toate cele neoprite de porunca monahicească, însă foarte puţin, încât se vedea că mai mult gustă, decît mănâncă. Cu aceasta zdrobea înţelepţeşte cornul mândriei, pentru că din toate mânca, ca să nu i se înalţe mintea cu postirea. Dar, gustând foarte puţin, pe doamna şi născătoarea patimilor cea iubitoare de dulceţi, adică pe îmbuibarea pântecelui, o mâhnea prin înfrânare şi prin scurtimea mesei, strigând către dânsa: ‘Taci, amuţeşte!’ Iar prin viaţa cea pustnicească şi prin vederea cea rară a feţelor omeneşti, a stins văpaia cuptorului trupesc, a întors-o în cenuşă până la sfârşit şi a adormit-o desăvârşit”. (Vieţile Sfinţilor)În urma acestor zeci de ani de vieţuire monahală, a fost rugat să primească a fi egumen al Mănăstirii din Sinai.Egumen fiind, Sfântul Ioan a avut de înfruntat multe ispite, unele venind chiar de la fraţii săi din mănăstire, care l-au acuzat că vorbeşte prea mult, pentru a fi lăudat de oameni. Din acest motiv, Sfântul Ioan şi-a impus un an de tăcere absolută, revenind la cuvântările sale alese numai după îndelungate stăruinţe ale obştii din Sinai şi ale altor credincioşi creştini care-l cunoşteau.Despre locul şi neamul în care s-a născut Sfântul Ioan Scărarul nu se aminteşte nimic în lucrarea care relatează viaţa sa. „Care patrie şi cetate a odrăslit şi a crescut pe acest viteaz nevoitor, Ioan Cuviosul, mai înainte de pustniceştile lui nevoinţe, cu siguranţă nu pot spune – zice Daniil monahul, scriitorul vieţii acestuia”. (Vieţile Sfinţilor)Însă „unii zic despre dânsul că este fiu al lui Xenofont, iar frate al lui este Gheorghe Arselaitul, numit din naştere Arcadie. Pentru că Arcadie, în rânduiala monahicească, şi-a schimbat numele, iar Ioan nu şi-a schimbat numele.Sfântul Cuvios Xenofont şi soţia sa, Maria, i-au trimis pe fiii lor Arcadie şi Ioan în Fenicia, la învăţătură, dar naufragiind vasul pe care erau îmbarcaţi, cei doi au ajuns în Palestina, unde, drept mulţumită lui Dumnezeu că i-a scăpat de înec, s-au făcut călugări în Ierusalim.
Saursă text: Creștinortodox.ro
