Născută la Pointe-à-Pitre la 11 februarie 1934, Maryse Condé a scris aproximativ treizeci de cărţi despre Africa, sclavie şi identităţile multiple ale persoanelor de culoare. De asemenea, ea a predat timp de mai mulţi ani în Statele Unite.
De asemenea, a fost foarte cunoscută în Statele Unite, unde a trăit timp de douăzeci de ani la New York şi a deschis şi condus un centru de studii francofone la Universitatea Columbia.
„Am lucrat întotdeauna cu ea în diferitele sale edituri şi i-am admirat profund influenţa şi curajul. Ea a inspirat atât de mulţi scriitori să facă pasul cel mare şi să lupte alături de ea”, a declarat pentru AFP editorul ei, Laurent Laffont.
În cursa pentru Premiul Nobel
Abia la vârsta de 42 de ani, după doisprezece ani de viaţă şi greutăţi în Africa şi datorită noului său partener, Richard Philcox, care i-a devenit traducător, a început să scrie. În 1976, a publicat „Hérémakhononon”, urmat de „Ségou” (1984-1985), un bestseller despre imperiul Bambara din Mali în secolul al XIX-lea. Ea este, de asemenea, autoarea cărţii „Desiderada” şi a fost nominalizată de mai multe ori la Premiul Nobel pentru Literatură.
În 2018, Conde, de mai multe ori citată între favoriţi la premiul Nobel, a primit „noul premiu literar”, instituit de „The New Academy”, din Suedia, ca reacţie la mişcarea „#MeToo” care a determinat amânarea cu un an a premiului Nobel pentru Literatură.
„Maryse a început prin a fi profesoara mea. Apoi ne-am reîntâlnit câţiva ani mai târziu, în Guadelupa”, a declarat Christiane Taubira în timpul celor două zile de întâlniri şi lecturi organizate în jurul scriitoarei la Muzeul Civilizaţiilor Europei şi Mediteranei (MUCEM) din Marsilia în noiembrie 2022. „Este o prietenie care a luat naştere în urma unor întâlniri la Paris şi în Guyana Franceză”, a adăugat politiciana.
Maryse Condé a trăit în Gordes, un mic sat provensal din regiunea Vaucluse din sudul Franţei. Suferind de o boală neurodegenerativă, ea locuia acolo de mulţi ani.
