Un nou studiu mută însă atenția din atmosferă în adâncurile Pământului. Doi seismologi propun o interpretare surprinzătoare, bazată pe o descoperire geologică de proporții: existența unui strat de aproximativ 20 de kilometri grosime sub fundul Atlanticului, o structură care ar putea rescrie modul în care înțelegem formarea Bermudelor.
Ce au găsit cercetătorii sub insulele Bermude
Insulele Bermude au reprezentat mult timp o enigmă pentru geologi, nu din cauza Triunghiului Bermudelor, ci pentru că se află deasupra unei mase ridicate din scoarța terestră care, conform teoriilor clasice, nu ar trebui să existe în acea zonă. Arhipelagul este format din 181 de insule, rămășițe ale unui strat superficial al mantalei creat de un vulcan acum aproximativ 33 de milioane de ani.
În mod obișnuit, lanțurile de insule vulcanice, precum Hawaii, prezintă o succesiune de vulcani de vârste diferite, activitate vulcanică actuală și o pană de manta adâncă ce alimentează ridicarea fundului oceanic. Această pană este responsabilă pentru „umflătura” geologică, o ridicătură creată atunci când materialul fierbinte și mai puțin dens urcă din adâncuri, asemenea unui coș care se formează sub piele.
Bermuda are o astfel de umflătură, dar nu prezintă nicio pană de manta activă. În lipsa acesteia și în absența oricărei activități vulcanice recente, insulele ar fi trebuit să se scufunde demult în ocean. Totuși, ele continuă să rămână la suprafață, ceea ce i-a determinat pe cercetători să caute o explicație alternativă.
NASA a anunțat o descoperire epocală: epava unei navete spațiale în Triunghiul Bermudelor
Ipoteza care schimbă perspectiva asupra Bermudelor
Seismologii William Frazer de la Carnegie Science și Jeffrey Park de la Universitatea Yale au analizat modul în care undele seismice generate de cutremure traversează mantaua de sub Bermuda. Vibrațiile se deplasează mai rapid prin materiale dense și mai lent prin cele mai puțin dense, astfel că formele de undă pot dezvălui structura ascunsă a adâncurilor.
Cercetătorii au identificat un strat de rocă cu densitate scăzută, gros de aproximativ 20 de kilometri, care pare să îndeplinească rolul unei pene de manta. Acest strat ar ridica scoarța prin flotabilitatea sa, menținând umflătura batimetrică și, implicit, arhipelagul deasupra nivelului mării.
„Identificăm caracteristici asociate cu un strat de rocă de aproximativ 20 de kilometri grosime sub scoarța oceanică, care nu a mai fost raportat până acum”, explică cercetătorii în lucrarea lor. Ei adaugă că „acest strat gros de sub scoarță a fost probabil depus atunci când Bermuda era activă vulcanic, în urmă cu 30–35 de milioane de ani, și ar putea susține umflătura batimetrică”.
O posibilă soluție pentru un mister geologic
Această „subplacare”, cum o numesc specialiștii, reprezintă doar una dintre interpretările posibile ale datelor seismice, însă este una care ar putea explica persistența Bermudelor la suprafață. Dacă ipoteza se confirmă, stratul descoperit ar putea fi elementul care împiedică arhipelagul să se scufunde în Atlantic, cel puțin până când creșterea nivelului mărilor va deveni un factor decisiv.
Descoperirea aduce o perspectivă nouă asupra unei regiuni încărcate de mituri și legende și arată că misterele Triunghiului Bermudelor ar putea avea rădăcini mult mai adânci decât s-a crezut vreodată.
