Sfântul sfinţitul Mucenic Ignatie, urmaş al apostolilor, al doilea patriarh al Bisericii Antiohiei după Evod, a fost împreună cu Policarp, episcopul Bisericii Smirnei, ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan. Când împăratul Traian a trecut prin Antiohia împotriva parţilor, Sfântul Ignatie a fost adus înaintea lui. Împăratul l-a cercetat îndelung şi a văzut că nu poate fi întors de la credinţa în Hristos. De aceea a fost chinuit îndelung şi în felurite chipuri; dar arătându-se mai tare decât chinurile, a fost trimis legat la Roma, păzit de zece ostaşi, ca să fie dat mâncare fiarelor sălbatice. În drum spre Roma, a întărit Bisericile din cetăţile prin care trecea şi se ruga să fie mâncat de fiare, „ca să ajung, spunea el, pâine curată lui Dumnezeu”. În Roma a fost aruncat în stadion şi a fost sfâşiat de leii sloboziţi asupra lui, de i-au rămas numai oasele cele mari. Pe acestea le-au adunat creştinii şi le-au dus în Antiohia.
Se spune că Sfântul Ignatie a fost Copilul pe care l-a apucat de mână Stăpânul Hristos şi l-a luat în braţe şi a zis: „De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăţia cerurilor”; şi: „Cel ce va primi pe un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte”. De aceea a fost numit purtător de Dumnezeu. Pe Sfântul Ignatie l-a cinstit cu un cuvânt de laudă şi cel între sfinţi părintele nostru Ioan Gură de Aur.
Tradiții, obiceiruri și superstiții de Ignat
În tradiția populară, această zi a devenit simbolul sacrificării porcului, animal esențial în gospodăria țărănească și sursă de hrănire în perioada iernii. Chiar dacă nu există o legătură directă între Sfântul Ignat și obiceiul sacrificării porcului, sărbătoarea s-a suprapus cu vechile tradiții precreștine legate de pregătirea pentru solstițiul de iarnă și pentru masa festivă de Crăciun.
Sacrificarea porcului nu este doar un act practic, ci reprezintă și un moment comunitar și spiritual: bunătatea, blândețea și disponibilitatea familiei de a împărți acest dar sunt văzute ca semne ale prosperității care va urma.
Conform tradiției, tăierea porcului este singura activitate permisă în ziua de Ignat, iar alte munci sunt interzise: spălatul rufelor, cusutul, măturatul sau orice altă treabă gospodărească nu se face în această zi, pentru a nu aduce ghinion sau boli peste familie.
Sacrificarea porcului trebuie să înceapă în zorii dimineții și să se încheie înainte de apus, deoarece se crede că lumina soarelui alungă spiritele malefice și conferă protecție casei și gospodăriei. În multe sate se tămâiază locul unde va fi făcută tăierea și se stropesc pereții cu apă sfințită, pentru purificare.
Bărbatul gospodăriei este cel care, de obicei, taie porcul, făcând semnul crucii cu cuțitul și rostind rugăciuni precum: „Tatăl nostru. Să-l mâncați sănătoși!” înainte ca animalul să fie sacrificat.
