În 2024 pescarii din zona Galațiului au semnalat prezența surprinzătoare a unei specii de creveți în apele Dunării și pe cursul inferior al Prutului. Este delicios, intră la categoria „fructe de mare”, chiar dacă este un crevete de apă dulce.
Spre deosebire de creveții din Mediterana, „creveții de Dunăre” au cleștii mai lungi și mai subțiri. Un astfel de crevete are lungimea de 10 – 12 cm.
Denumirea științifică a speciei este „Macrobrachium Nipponense”. Potrivit specialiștilor de la Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare „Delta Dunării”din Tulcea această specie se adaptează ușor la schimbări de mediu, tolerează temperaturi mai reci și apele sărate și prin această adaptabilitate a câștigat noi teritorii, ajungând din Asia de Sud-Est, unde este crescută în ferme piscicole din Japonia, China, Coreea, Vietnam, Taiwan și Myanmar, pe alte continente.
În anii 60 „creveții asiatici” au fost aduși în ferme piscicole din fosta URSS, ca hrană pentru crapii japonezi, dar după ce rușii au constatat că sunt delicioși au început să crească creveții de apă dulce în ferme piscicole.
În 2014 – 2019 „creveții asiatici” au fost semnalați și în Statele Unite, în bazinul râului Oak din Carolina de Nord, iar din 2020 au apărut și pe Brațul Chilia și în Delta Dunării.
„Creveții asiatici” au urcat pe Dunăre până la Galați, iar specialiștii estimează că se vor răspândi până la Porțile de Fier
În numai patru ani de la prima semnalare a speciei în Delta Dunării „crevetele asiatic” a câștigat teren ajungând pe Dunăre până la Galați și pe cursul inferior al Prutului, iar specialiștii în piscicultură estimează că această specie va câștiga noi teritorii pe Dunăre, ajungând până la Porțile de Fier:
„Această specie vine din apele dulci japoneze și nu numai din Japonia, din apele dulci din Asia de Sud-Est. Din acea zonă este acest crevete asiatic de apă dulce.
În România specia a apărut pentru prima oară în 2020, mai precis în noiembrie 2020 a fost raportată pentru prima dată pe Brațul Chilia. În 2021 și cercetătorii români au raportat prezența speciei în Delta Dunării.
Se pare că a venit din zona Nistrului. În anii 60, specia a fost adusă din Asia de Sud – Est în Rusia, în ferme piscicole, în prezența crapilor chinezești. Creveții de apă dulce au fost aduși pentru a hrăni crapii chinezești.
Apoi specia a fost transferată în ferme piscicole din Bielorusia, în Delta Volgăi, iar după anul 2000 a ajuns și în Ucraina, undeva la granița cu Moldova, la Nistru. Din apele Nistrului, specia a ajuns în apele îndulcite ale Mării Negre. Deși este specie de apă dulce este și tolerantă la ape sarmate, așa că a rezistat în apele Mării Negre și a ajuns pe Brațul Chilia și în Deltă.
La noi a ajuns accidental, deocamdată până la Galați, dar se pare că specia este întâlnită și în amonte de Galați.
E foarte probabil să ajungă și pe gurile râurilor care se varsă în Dunăre. După părerea mea, cred că se va înmulți cel mai mult și va acapara noi teritorii, e posibil ca în viitor să ajungă și la Porțile de Fier”, a declarat la podcastul „Rețeaua pentru Natură Urbană” Aurel Năstase, biolog la Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare „Delta Dunării” din Tulcea.
Crevetele de apă dulce, un pericol pentru racii autohtoni
Specia este foarte prolifică. Femela, spre exemplu, face 6 – 8 generații de pui. Totodată, este o specie care tolerează temperaturile scăzute de la noi, ceea ce face ca specia să se înmulțească excesiv. Dar această creștere excesivă a speciei reprezintă și un pericol pentru o parte din fauna Dunării, deoarece „crevetele asiatic” poate transmite unele boli în special racului autohtoni.
Descoperire științifică: o ciupercă rară transformă păianjenii de peșteră în „zombi”
„În momentul actual este una dintre speciile care s-a răspândit cel mai mult în habitatul nostru, al Dunării. Se pare că această specie este purtătoare a unor boli și este afectat în special racul nostru comun, care oricum era sub o oarecare presiune din partea altor specii de raci, cum ar fi racul dungat.
Racul autohton este foarte sensibil la bolile transmise de crevete. Cred că este mai afectat de crevete decât de racul dungat, care nu s-a dezvoltat atât de mult în Delta Dunării”
Un stat pentru pescari: „creveții asiatici” din Dunăre pot fi prinși numai cu capcane pentru raci!
Creveții de apă dulce se hrănesc cu larve, crustacee, dar și cu filamente de alge, însă, în același timp sunt sursă de hrană pentru speciile de peștii răpitori, iar asta nu poate fi decât o veste bună pentru pescari, pentru că apariția surprinzătoare a „creveților asiatici” înseamnă mai multă hrană pentru știucile, somnii și șalăii din Deltă și din apele Dunării:
„În studiile noastre am constatat că toate răpitoarele acvatice, somnul, știuca, șalăul, se hrănesc cu acești creveți dacă reușesc să îi și captureze, deoarece creveții sunt destul de rapizi, dar totuși se hrănesc cu creveți, pentru că am constatat creveți la știucă în stomac, la somn în stomac. Păsările ihtiofage, în general, dar și unele mamifere, vidrele, se hrănesc și cu acești creveți”
Biologul Aurel Năstase de la Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare „Delta Dunării” din Tulcea a avut și un sfat pentru pescarii care vor să încerce să prindă și creveți, acela de a folosi la pescuirea creveților capcane pentru raci:
„Specia este una cu valoare economică mare. Problema este că creveții se prind cu scule cu ochiuri mici, de un centimetru, capcane de raci. Celelalte unelte de pescuit folosite în apele noastre au ochiurile mult prea mari ca să captureze creveți. La capcanele de raci se pot captura cantități semnificative de crevete”.
