Simbolul străvechi al primăverii, al începutului, al bucuriei de a trăi este Mărţişorul. De Mărţişor, vechiul se reînnoieşte, iar tradiţiile, obiceiurile şi datinile vechi de mii de ani sunt readuse în centrul atenţiei. Iată câteva din cele mai frumoase şi cunoscute tradiţii şi obiceiuri româneşti legate de sărbătoarea Mărţişorului:
În mod tradiţional, Mărţişorul se prinde în piept sau la mâna înainte de răsăritul soarelui, în zorii zilei. Purtat la încheietura mâinii sau în piept, şnurul în firicele de alb şi roşu capătă semnificaţii aparte. Albul semnifică masculinitatea, raţiunea şi sobrul asociat masculinităţii, iar roşul simbolizează feminitatea, senzualitatea, iubirea, bucuria de a trăi. Femininul se îmbină cu masculinul, vara se împacă cu iarnă, căldură se întrepătrunde cu frigul creând o uniune perfectă, un simbol perfect. Un mărţişor… Împletirea albului şi a roşului sugerează şi înnoirea ciclului vieţii. Cu toate acestea, unii etnografi sunt de părere că sărbătoarea Mărţişorului reprezintă de fapt revenirea la viaţă a naturii după Marele Potop menţionat în Biblie.
Tradiţia spune că mărţişorul trebuie legat la răsăritul soarelui, în prima zi a lunii martie. El se poartă de la 1 martie până când se arată primăvara, se aude cucul cântând, până înfloresc cireşii ori trandafirii, până vin berzele sau rândunelele. După, mărţişorul nu se aruncă, ci se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc.
Ce simbolizează mărţişorul. Dacă faci acest lucru vei avea noroc tot anul
De asemenea, se spune că persoană care poartă mărţişor mai multe zile consecutiv, în perioada 1- 9 martie (în unele zone mărţişorul se poartă fie pe toată perioada lunii martie, fie până la Florii, fie până la sărbătoarea Sfântului Gheorghe, fie până la zărirea primului copac înflorit) va avea noroc tot timpul anului. Pentru persoană respectivă, restul anotimpurilor vor fi precum primăvară. Pline de speranţa, de început, de căldură, de optimism…
În intervalul 1-9 martie se aleg şi Babele pentru a vedea cum îţi vor fi zilele în anul respectiv. Legende străvechi ne spun că de zilele Babelor, baba Dochia obişnuieşte să toarcă şi să îşi scuture cele nouă cojoace, unul câte unul, în fiecare din cele nouă zile. În zonele din Ardeal, femeile nu trebuie să lucreze cu fusul cât timp durează “Babele” pentru a nu atrage asupra lor mania şi blestemele Babei Dochia.
În anumite zone bucovinene sau zone ale Moldovei, se mai păstrează şi astăzi un obicei frumos: persoanele de sex feminin trebuie să poarte la gât, agăţate de un şnur în roşu şi alb, monede de aur sau de argint. În vremurile de odinioară însă, această moneda trebuia purtată timp de 12 zile după care era folosită pentru a cumpără o felie de brânză albă, dulce şi frumoasă. Astfel, faţă care a purtat acea moneda drept mărţişor avea să fie dulce şi frumoasă tot timpul anului. Totodată, tenul sau rămânea luminos şi neted pentru o perioada îndelungată de timp.
Şi astăzi, în anumite zone ale ţării, datină spune că mamele trebuie să prindă la mâna copilului sau la gât o moneda de argint. Copilul care va purta acest mărţişor va fi precum argintul: curat şi sănătos, fiind ferit de friguri totodată. Mamele care agaţă mărţişorul în pieptul copilului sau la încheietura mâinii trebuie să se ferească să nu fie văzute de femeile însărcinate. Ori altfel, copilul care se va naşte va avea un semn pe chipul sau…
Nu doar mărţişorul este înzestrat cu capacităţi remarcabile. Gestul dăruirii mărţişorului este încărcat şi el de sacralitate şi semnificaţii. A dărui un mărţişor cu inima curată unei persoane la care ţii cu adevărat înseamnă, conform anumitor credinţe din bătrâni, să îndupleci soarele să-ţi dea sănătate, frumuseţe, veselie, poftă de viaţă, iubire. În acelaşi timp, gestul bărbaţilor de a înmâna mărţişoare femeilor este de fapt un îndemn la armonie, uniune şi bună înţelegere.
