Ca în fiecare an, deși iarna meteorologică sosește încă de la data de 1 decembrie, începutul iernii astronomice este marcat de un moment precis, cel al solstițiului de iarnă. El este legat de mișcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezinta consecința mișcarii reale a Pământului în jurul Soarelui, potrivit Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
Momentul solstițiului de iarnă, respectiv al începutului iernii astronomice, are loc în jurul datei de 21 decembrie. Începând de la această dată, până la 21 iunie, durata zilelor va crește continuu, iar cea a nopților va scădea în mod corespunzător.
La această dată, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore și 50 minute, iar durata nopții are valoarea maximă, de 15 ore și 10 minute (pentru București).
În emisfera sudică a Pământului, fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice.
În ultimii patru ani, solstițiul de iarnă a fost pe 21 decembrie, cu excepția anului trecut, când a fost pe data de 22 decembrie.
Tradiții și obiceiuri: ce nu trebuie să faci în cea mai scurt zi din an.
Interesant este faptul că una dintre cele mai vechi scrieri legate de solstițiul de iarnă a fost găsită în antichitate, în Mesopotamia. Pe atunci, sărbătoarea ținea 12 zile și avea ca obiectiv principal să îl sprijine pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an, potrivit Agerpres.
De-a lungul timpului solstițiul de iarnă a fost perecupt mai degrabă ca o luptă între forțele binelui și cele ale răului.
În cazul păgânilor, spre exemplu, aceasta era noaptea în care Marea Zeiţă dădea naştere noului Soare și așa pornea ciclul anotimpurilor. Romanii îi sărbătoreau pe Saturn, zeul recoltelor, şi pe Mithras, zeul luminii.
Pentru români, obiceiurile din preajma solstiţiului de iarnă aduceau cumva aminte de jertfa zeului adorat și îl înlocuirea lui cu bradul sau stejarul, tăiat şi incinerat simbolic în noaptea de Crăciun, cu taurul, reprezentat de o mască, Capra, Brezaia, Ţurca sau Boriţa, dar mai ales, cu porcul, reprezentare neolitică a spiritului grâului, animal sacrificat ritual la Ignatul Porcilor, de Sfântul Ignatie, pe 20 decembrie.
Oamenii credeau că în noaptea solstițiului de iarnă cerurile se deschid, de fapt, dar la fel se întâmplă și cu străfundurile pământului. Ei erau, astfel, foarte atenți la ce spun si gândesc, fiind încurajată gândirea pozitivă. Totodată, aceștia erau încurajați să-și îndrepte toate rugile către cer. Exstă și o explicație în acest sens. Astfel, conform credințelor populare, cei care vor gândi negativ pe toată durata zilei solstițiului de iarnă s-ar putea confrunta cu greutăți pe parcursul întregului an ce va avea să vină.
Tradiția mai vorbește și despre faptul că, pe 21 decembrie, oamenii urcau pe munte cu torțele aprinse pentru a întâmpina răsăritului soarelui, apoi se rugau și făceau petreceri în jurul focului, lucru care se mai păstrează în unele sate din România.
Totodată, se spune că la ora la care este solstițiu nu este bine să fii singur, ci trebuie să fii alături de cineva, pentru a nu te simți singur anul următor.
În plus de asta, pe vremuri oamenii obișnuiau să dea de pomană celor nevoiași. De asemenea, se spune că nu se face curat în casă în ziua solstițiului, deoarece acest lucru ar duce ghinion în gospodărie.
