Acest pas, care vine după o întârziere de mai multe luni, oferă NATO un rol mai direct în războiul împotriva invaziei Rusiei, deşi alianţa este precaută în a-şi angaja direct propriile forţe în acest conflict, de teama escaladării.
Cu toate acestea, diplomaţii recunosc că predarea coordonării către NATO ar putea avea un efect limitat, având în vedere că SUA, sub conducerea lui Trump, ar putea să provoace un eşec major Ucrainei prin reducerea sprijinului său, deoarece este puterea dominantă a alianţei şi furnizează marea parte a armelor Kievului. Trump, care îşi va prelua mandatul în ianuarie, a declarat că doreşte să pună capăt rapid războiului din Ucraina, dar nu a precizat cum intenţionează să facă acest lucru. El a criticat mult timp amploarea ajutorului financiar şi militar al SUA pentru Ucraina.
Cartierul general al noii misiuni NATO în Ucraina, denumită Asistenţa NATO de Securitate şi Antrenament pentru Ucraina (NATO Security Assistance and Training for Ukraine, NSATU), se află la Clay Barracks, o bază americană din oraşul german Wiesbaden. O persoană familiarizată cu această chestiune a declarat pentru Reuters că misiunea este acum pe deplin operaţională, dar nu a fost făcut public niciun motiv pentru întârzierea cu care a fost pusă în mişcare aceasta.
În iulie, comunicatul care anunţa înfiinţarea NSATU afirma că misiunea urma să fie înfiinţată „în următoarele săptămâni”.
Marţi, cartierul general militar al NATO, SHAPE, a declarat că misiunea sa pentru Ucraina începe să îşi asume responsabilităţile de la SUA şi organizaţiile internaţionale. „Activitatea NSATU este concepută pentru a plasa Ucraina într-o poziţie de forţă, ceea ce pune NATO într-o poziţie puternică pentru a menţine în siguranţă şi prosperitate miliardul său de oameni atât în Europa, cât şi în America de Nord”, a declarat generalul armatei americane Christopher G. Cavoli, comandantul suprem al forţelor aliate din Europa. „Aceasta este o zi bună pentru Ucraina şi o zi bună pentru NATO”, a adăugat el.
Până acum, grupul Ramstein condus de SUA, o coaliţie ad-hoc de aproximativ 50 de ţări, numit astfel după baza aeriană americană din Germania unde s-au întâlnit prima dată, a coordonat livrările militare occidentale către Kiev.
