„M-aţi întrebat de ce a intrat Monica Macovei în arhiva SIPA, chiar în a doua zi de după preluarea mandatului de ministru al Justiţiei. În primul rând, Macovei era animată de un interes personal: să vadă dacă i se făcuse un dosar și, dacă da, să afle care erau informațiile de acolo. În al doilea rând – şi „Evenimentul zilei” are dreptate în această privinţă –, Monica Macovei voia să vadă ce dosare de magistraţi conţinea arhiva.”, a afirmat Marius Oprea, pentru Evenimentul Zilei.
Istoricul susține că intrarea fostului ministru al Justiției, împreună cu omul de încdredere Tăpălagă, în arhivă SIPA poate fi pusă într-o legătură directă cu valul de pensionări din magistratură ce a urmat.
„Desigur, pensionările au fost favorizate şi de faptul că, potrivit unei noi decizii, pensia urma să fie egală cu ultimul salariu dobândit. Așadar, magistraților li s-a oferit un beneficiu, pe de-o parte, în timp ce, pe de alta, au fost făcute presiuni pentru îndepărtarea unora dintre ei. Aceștia din urmă au fost numeroși.”
În ceea ce privește misterul șederii timp de șase ore în interiorul arhivei, istoricul este de părere că cei 2 au făcut o serie de copii digitale ale unor documente: „Nu cred că Macovei a luat fizic registrele privitoare la evidenţa intrărilor şi ieşirilor, întrucât nu ar fi avut sens să se complice. Pe baza a ceea ce mi-a mărturisit chiar Monica Macovei, în perioada în care eram lucrător în minister, cred că ea a luat evidența arhivei SIPA în format electronic, pe un CD care conținea lista dosarelor, intrările și ieșirile. În aceste condiţii, se impune o altă întrebare: dacă Macovei a intrat în posesia CDului, de ce a rămas în interiorul arhivei nu mai puţin de şase ore? Sunt convins că răspunsul este unul singur: Macovei şi Tapalagă au rămas acolo pentru a scana în format electronic şi opisul curent, care nu se regăsea pe CD, pentru a beneficia de întreaga evidenţă la zi. Acesta este motivul pentru care vizita a durat atât de mult. Dacă Macovei s-ar fi dus la arhivă doar pentru a o sigila, prezența ei acolo, în postură de ministru,ar fi fost legală și legitimă, însă oricine poate înțelege că procesul de sigilare n-ar fi putut dura șase ore!”, declara istoricul Marius Oprea, într-un interviu acordat în urmă cu câțiva ani.
